Tincuța ȘTEFAN – Pasiune, artă și culoare!

,,Picturile, roadele muncii mele, sunt potecile drumului spiritual spre optimism!”

Invitata interviului de astăzi, doamna Tincuța Ștefan este imaginea fumosului interior luminos ce face din ea o prezenţă adorată.

Am provocat-o la acest interviu datorită talentului ei, a seriozității și tenacității. Este un model inspirațional, un model ce spune că visurile se pot îndeplini. O persoană sensibilă care a învățat să razbată singură, să înfrunte situațiile dificile, care au modelat-o ca femeie, ca artistă, cu demnitate. Simplitatea doamnei Tincuța și naturalețea de a ne vorbi sunt doar două din multiplele calităţi cu care Dumnezeu a înzestrat-o. Pentru ea pictura este calea spirituală care a ajutat-o să traverseze cu optimism toate greutățile vietii.

V-am întrerupt pentru câteva clipe pentru a vă aduce în lumea reală și a spune cititorilor ce reprezintă primăvara pentru artista Tincuța Ștefan?

 Tincuța Ștefan – ,,Primăvara este anotimpul care mă inspiră. De aceea cele mai multe lucrări ale mele sunt lucrări cu buchete de flori, ele sunt memorabile, pline de frumos, de simplitate, natura prin toate felurile ei este unica. La fel și picturile. Ele sunt roadele muncii mele în care mi-am pus stările mele, imaginația, am folosit armonia și înțelepciunea, curajul și forța iubirii. Toate acestea au pus amprenta pe lucrările mele. Locuiesc în Focșani, de-a lungul anilor am trecut prin multe suferințe și pictura mi-a oferit posibilitatea de a evada din gândurile și multele mele preocupări. Această activitate îmi oferă posibilitatea de a evada dintr-o lume reală plină de probleme, în altă lume diferită plină de armonie și frumos care sporește calitatea și valoarea lucrărilor mele pe care le creez cu drag pentru iubitori de artă.”

Când v-ați descoperit acest talent?

Multe talente sunt descoperite mai devreme sau mai târziu. În cazul meu, pictez de când eram mică, mereu căutam să iau lecții de pictură, pe măsură ce aflam lucruri noi, curiozitatea și entuziasmul meu creșteau. Sunt pasionată de peisaje și flori după cum ati văzut și dumneavoastră. De fapt florile sunt un subiect decorativ care mă relaxează foarte mult, ele m-au inspirat în temele pe care le-am ales în picturile mele. Când eram mică desenam în creion şi pictam în acuarelă diferite flori, în mod realist şi abstract. Am învățat să redau lumina şi umbra florilor şi prin exerciţiu. Mă apropiam cât mai mult de realitate. Am învățat să sintetizez imaginea, accentuând cele mai importante elemente ale unei plante. Irișii sunt fascinația mea. Am un premiu internațional de la UNICEF.

 

Ați „valsat” mereu între două lumi. Care vă atrage mai mult?

Am lucrat  la Unitatea Militară de Aviație de la Focșani până anul 2000, apoi în contabilitate. Asta mi-a adus plusul financiar pentru un trai decent. Mereu mi-au plăcut oamenii care izvorăsc iubire și bunătate, îi iubesc și cred că de aici şi înclinaţia mea de a picta cu plăcere, portrete poetice făcute fie din frunze, ori flori. Ca artist iubind atât de mult oamenii, vreau îi remarc și îi descopăr prin ceea ce știu să fac mai bine – să pictez!

Ne spuneați că evadarea din lumea reală, plină de probleme, în lumea plină de armonie și frumos este o parte din viața dumneavoastră.  Ce alte satisfacții vă aduce pictura?

Da. Pictura este viata mea, este ceea mai sinceră și directă prietenă a mea, chiar dacă este sintetică, pictura este frumoasă unică, complexă prin ea însăși.Îmi oferă o satisfacție aparte ce nu poarte fi atinsă prin alte abordări. Lucrările mele îmi oferă aceea plăcere, din ce în ce mai rar întâlnită, bucuria oamenilor din jurul meu.  Faptul că sunt apreciate îmi  dă dorința continuă de a picta, de a aduce zâmbete și luminița aceea caldă în ochii iubitorilor de artă. Natura și oamenii mă inspiră, mă impresionează latura veche a lucrurilor, îmi plac câmpurile verzi, pădurile, livezile, tot ce este proaspăt și colorat. Iubesc peisajul normal al naturii, arhitectura noastră tradițională. Când mă apuc de pictat schimb culorile în funcție de subiectul ales, de starea ce-o am, de inspirația acelui moment. Este un fel de sete continuă de cautări și descoperiri. Este reîntoarcerea în locul meu inspirațional unde pot să mă joc, să îmbin toate culorile, este lucrul care mă face fericită. Pentru mine pictura este adevarata terapie, este ceva esențial pentru viața mea, este felul meu de a respira. Pictând reușesc să scot la suprafață comoara ascunsă în adâncul sufletului meu. Îmi place să las o urmă. O parte din comoara sufletului meu. Așa oamenii mă pot descoperi azi, mâine, mereu.

Mi-ați spus că există clipe, oameni și fapte care nu se uită. Credeți în minuni și vreți să povestiții lumii minunea din viața artistei Tincuța Ștefan. Despre ce este vorba?

Pe 28 martie împlinesc o respectabilă vârstă de 62 de ani, tot ce îmi doresc este să fiu sănătoasă ca continui ceea ce fac cu drag și pasiune! Cred în minuni, am trecut prin experiențe grele care m-au întărit. Cred cu tărie în ele și numai așa se explică că astăzi trăiesc, pictez, mă dedic baiatului meu care a fost sportiv de performanță, jucător de rugby, mă bucur de fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Viața  mea a fost străbătută de două raze de lumină care m-au ajutat să depăsesc toate obstacolele traiului: credința care mi-a dat putere și pictura care mi-a adus încărcături pozitive. Am avut patru operații, la a treia am fost în moarte clinică. Am fost de trei ori paralizată, cinci luni și jumătate am stat imobilizată la pat. În această perioadă nu mi-am simțit picioarele de la mijloc în jos, erau foarte rigide, nu se puteau îndoi nicicum. În anul 2014 în luna februarie ajutată de 4 persoane ne-am pornit către mănăstirea Prislop când am ajuns, în parcarea mănăstirii, în momentul în care mă pregăteam să cobor ajutată de oameni am simțit o zvâcnitură la piciorul drept și imediat mi-am simțit degetele de la picioare. Din acel moment eu am putut să merg singură. Am simțit că este vorba de o minune pentru că aveam mpresia  că plutesc. Nu simțeam că ating pământul. M-a bufnit plânsul de nu mă puteam opri, oamenii din jurul meu erau mirați de cele întâmplate. Am întrebat în gura mare unde sunt acei medici care mi-au spus ca nu voi mai putea să merg niciodată?! Am urcat și la grota de lângă mormântul părintelui Arsenie Boca, acolo era un călugăr care cânta tare frumos. De la depărtare, se auzea ca niște voci îngerești. Când am ajuns să mă miluiască i-am spus călugărului că am probleme de sănătate și el mi-a zis că mă voi vindeca și mă voi reapuca de scris și de pictat. Am rămas pe gânduri la cele auzite și, ulterior, am aflat că acel călugăr a fost ucenicul Părintelui Arsenie Boca. Puține persoane știau că eu din cauza unor probleme în familie am fost nevoită, cu mulți ani în urmă,  să abandonez dragostea mea – pictura. Mai păstrasem din tinerețe doar 4 lucrări. Vreau să vă spun că la puțin timp, de la venirea mea din pelerinaj, am fost cautată de poetul și scriitorul Ion Vanghele. Îmi văzuse picturile mele pe facebook, i-au plăcut foarte mult și mi-a zis că mă sprijină cu șevaletul, cu tot ce ține de pictură numai să mă reapuc de treabă.

Recunoștinta mea se îndreaptă spre omul minunat care m-a ajutat să mă reapuc de pictat, domnul Ion Vanghele care a părăsit lumea noastră acum 2 ani, într-o zi de 4 februarie. Astăzi trăiesc o implinire sufletească, simt cum toate piesele „puzzel-ului” s-au așezat în sfârsit la locul lor, după plutiri în eter de ani de zile. Aceasta este minunea de care voi spune tuturor!

,,Există clipe, oameni și fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii. Important este să nu renunțăm, niciodată, la lucrurile, la oamenii la trăirile care ne fac întregi!”

Ce culori folosiți în picturile dumneavoastră? Aveți o culoare preferată? Cât de mult contează cromatica culorilor?

 Dacă e să vorbim de gama cromatică vă pot spune că nu am o culoare favorită, îmi plac toate! Nu cred că există vreun pictor care să aibă o culoare preferată. Toate culorile te inspiră să te joci cu ele. Pentru alegerea unei lucrări armonioase folosesc culori complementare cum ar fi galben, violet-albăstrui, verde- albăstrui. Culorile primare: galben, roșu, albastru le veți vedea foarte des în lucrările mele. În general aceste culori oferă iubitorului de artă o stare relaxantă. Veți întâlni în lucrările realizate de mine și nonculorile alb şi negru, combinaţii cromatice, în proporţii diverse. Nuanţele neutre de bej, crem, maro, este armonia coloristică ce o aplic, toate combinațiile de culori sunt fascinante. Mă feresc să folosesc culorile agresive sau pe cele care produc agitaţie, dacă mi se întâmplă să le folosesc imediat le echilibrez cu altlele. Culorile pastelate îmi plac foarte mult, îmi oferă o anumită stare de bine iar celui ce privește lucrarea mea îi dă o stare de confort. Îmi place să încep toate tablourile ca pe o aventură, în care nu ştiu ce va urma, nu ştiu cum se va sfârşi şi de aceea, am întodeauna emoţii, până ridic pentru ultima oară pensula de pe pânză. Culori calde ca de la galben la violet-roşcat și culorile reci ca de la verde-gălbui la violet au un aspect cromatic fluent și bogat. Îmi plac temele vegetale cu flori diafane sau alte plante, desenate realist, care dau o notă de mister şi prospeţime încăperii în care sunt expuse, e acel ceva în plus. Despre contrastul culorilor este foarte mult de vorbit. Îmbinarea acestor culori adiacente conferă un adevărat echilibru, este un fenomen fascinant și necunoscut care te conduce până la finalul lucrării.

Inspirația este entuziasmul creator care generează o ideile de moment, cum funcționează la dumneavoastră inspiratia? În parcursul creativ ați avut artiști care v-au marcat?

Primul pas spre inspiratie îl constituie plăcerea, dorința de a face ceva din suflet cu multă dăruire.

Așa este! Inspirația îți dă acel entuziasm care generează o ideile de moment sau ceva apărut pe neașteptate în conștiința creatoare. Noi artiștii suntem inspirați de stare. Mie inspirația îmi aduce în minte multe idei strălucite pentru ceea ce vreau să fac, idei care odată ce le pun în practică îmi vor aduce satisfacții pe măsură. Mereu găsesc ceva care îmi place, îmi face plăcere, ceva care mă pasionează. Poate să fie orice activitate cu care te poți relaxa și delecta. De aici vine inspiratia mea! Un pictor trebuie să aibă încredere în el și în capacitățile sale. Există o voce interioară care vine din inimă, aceea este intuiția noastră. De inspirație nu e nevoie doar în artă, avem nevoie și în viața de toate zilele. De mică mi-a plăcut foarte mult de Nicolae Grigorescu, Lucian Grigorescu, iar dintre artiştii străini Vincent Van Gogh. Pentru mine ca artistă florile au fost şi sunt una dintre principalele surse de inspiraţie. Fiecare floare sau plantă este unică.

Ați afirmat că simplitatea este crezul dumneavoastră artistic. De ce?

Simplitatea mă reprezinta! Este cea mai complexă viziune care mă ajută să pătrund în esenţa lucrurilor, este capacitatea de a vedea cu ochii minţii şi de a simţi cu inima ceea ce face ca lucrurile să se întâmple. Înseamnă echilibru, omenie. Simplitatea îmi dă posibilitatea să mă bucur de toate darurile pe care deja le am și pentru care dimineața și seara îi mulțumesc lui Dumnezeu.

Constantin Brâncuși spunea: „Simplitatea nu este un țel, ajungi la simplitate dacă te apropii de tâlcul adevărat al lucrurilor“

Simpitatea în pictură te ajută să descoperi frumosul.

Ce simtiti când va aflaţi în faţa şevaletului?

Dragostea pentru culoare și formă, îmi dă o stare specială când pictez, simt acea linişte interioară care pune stăpânire pe mine și mistuie toate grijile şi problemele ce le am, simt că trăiesc într-o altă lume care este dominată de frumos şi iubire.

O ultimă întrebare. Ce le transmiteți iubitorilor de artă, de frumos?

Frumoasă întrebare! Simplă și complexă. Îmi doresc să pot aduce mai mult frumusețea picturilor mele printre oameni!

Le transmit să fie sănătoși, iubiți și fericiți, respectați și apreciați oriunde s-ar afla în lume!,,Iubiți și dăruiți iubire!” – ne spune artista Tincuta Stefan

 Colaj de picturi făcute de artista Tincuța Ștefan.
O puteți găsi pe facebook:  https://www.facebook.com/tincuta.stefan.79

 

Interviu realizat de Lidia Șuleru

SHARE