DANA VITCU, DECANUL ARTELOR DE LA ,,OVIDIUS” – UN CV CU SEMNE DE INTREBARE

În articolul “Uite casa nu e casa” din  data de 26 iunie 2018, scriam că Hanțiu (Vitcu) Daniela are o serie de probleme și în ceea ce privește afirmațiile și declarațiile din CV-ul postat pe site-ul Facultății de Arte și promiteam atunci că vom reveni.

CV-ul profesorului universitar Daniela Vitcu, Decan la Facultatea de Arte a Universității Ovidius conține fără nici un dubiu, date eronate. În primul rând furnizorul de formare nu este „Universitatea Naţională de Artă Tg. Mureş”, cum figurează în CV. De altfel nu a existat niciodată o instituție de învățământ superior cu această titulatură. La o simplă căutare pe google, aflăm că actuala Universitate de Arte din Tîrgu-Mureș a avut câteva denumiri în timp dar nu cea menționată de Vitcu. Doamna Decan chiar nu știe ce Universitate a absolvit? Se pare că știe, dar nu vrea să afle toată lumea.

De fapt doamna Vitcu a absolvit în 1995 secția actorie la Academia de Arte „Luceafarul”, o instituție de învățământ superior neacreditată provizoriu și dizolvată definitiv în anul 2001. Prin Hotărârea nr. 568/1995 cu privire la acordarea autorizației de funcționare provizorie, în conformitate cu prevederile Legii nr. 88/1993, privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, se încearcă să se dea o oarecare coerență haosului legislativ de după Revoluția din decembrie 1989, referitor la educație. În acest prim act legislativ Academia de Arte „Luceafărul” nu există nici măcar ca acreditată provizoriu.

Ulterior, în 1996, Guvernul dă Hotărârea nr. 225/1996 (în vigoare din 10 mai 1996) prin care se modifică și se completează HG nr. 568/1995. Abia în această HG 225/1996, apare Academia de Arte „Luceafărul” ca primind autorizație de funcționare provizorie în domeniul Artă teatrală, specializarea Actorie. În actele normative ulterioare cu privire la funcționarea instituțiilor de învățământ superior, în conformitate cu prevederile Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, HG 294/1997 și HG 535/1999, Academia de Arte „Luceafărul” își păstrează același statut de autorizare să funcționeze provizoriu.

La scurt timp însă, prin HG 1026/2001 această universitate fantomă intră în lichidare.

Din toată această succesiune de acte normative putem concluziona că această „Universitate Luceafărul” a funcționat fără cea mai mică formă de recunoaștere legală până în 1996 (perioadă în care aici studiază și doamna Vitcu), apoi a avut doar o autorizație de funcționare provizorie, pentru ca ulterior să intre în lichidare!

Deși din CV-ul doamnei Vitcu se înțelege că diploma de licență a obținut-o în 1995 la terminarea studiilor, acest lucru era imposibil pentru că acea instituție practic nu exista din punct de vedere legal. Realitatea este că abia la 5 ani de la absolvire, în anul 2000, doamna Vitcu și-a dat DOAR examenul de licență la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu- Mureş (denumirea de atunci), alături de alți absolvenți de facultăți neacreditate, presați fiind de o hotărâre de guvern care interzicea susținerea examenului de licență a absolvenților de universități particulare, după expirarea ultimatumului dat. Să nu uităm că la nici un an după, în 2001, Academia „Luceafărul” intră în lichidare!

Am subliniat cuvântul DOAR, pentru că în CV-ul postat public de doamna Vitcu aceasta „uită” să precizeze că de fapt studiile le-a făcut la o universitate fantomă „de apartament” și lasă să înțeleagă că a absolvit la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu- Mureş, lucru total neadevărat!

Date fiind neconcordanțele între informațiile noastre și declarațiile publice din CV ale doamnei Vitcu, redacția Opinia online a făcut o solicitare către Universitatea de Arte din Târgu-Mureş pentru a clarifica această situație, iar răspunsul a fost foarte clar: „doamna Daniela Vitcu a fost înscrisă la Academia de Arte Luceafărul din București, Facultatea de Teatru, Specializarea actorie în perioada 1991 – 1995. Susnumita s-a înscris și a promovat examenul de licență la Universitatea de Arte din Târgu-Mureş (fostă Universitatea de Artă Teatrală din Târgu- Mureş) în sesiunea iunie 2000.”

 Anomaliile și „curiozitățile” din CV-ul doamnei decan nu se opresc însă aici. Conform acestui document, în perioada 2002 – 2007 (timp de 5 ani!), doamna Daniela Vitcu frecventează la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” cursuri de studii aprofundate. Am încercat să ne lămurim dacă la UNATC studiile aprofundate (master) durau atunci 5 ani, dar nu am primit niciun răspuns în acest sens de la UNATC București, deși de la interpelarea noastră a trecut mai bine de o jumătate de an. Un lucru e clar, în ultima sută de ani în România nu credem să fi existat o formă de master care să dureze cinci ani.

Cam în același timp cu studiile de master, doamna Vitcu urmează și un doctorat la UNATC București (2004-2009).

Părea că doamna Vitcu a epuizat toate formele de educație superioară din domeniul său, însă am aflat că doamna Vitcu Daniela a fost înscrisă cu adevărat la Universitatea  de Arte din Târgu Mureş, însă în urma unui examen de admitere la specializarea artele spectacolului – regie, cursuri de zi cu frecvență susținut în 2014! De această dată studiile acestea nu s-au finalizat cu o diplomă de licență (cel puțin deocamdată) chiar dacă o parte din cursuri i-au fost echivalate în baza foii matricole de la Academia fantomă Luceafărul, ceea ce i-a permis pe baza sistemului de credite să promoveze anii I și II neintegralist.

Conform unui alt document oficial, primit în urma unei solicitări scrise din partea redacției Opinia online, „programul nu a fost finalizat de susnumita din motivul absențelor și din motiv de nepromovare”. Ne întrebăm totuși de ce a ales doamna Vitcu să urmeze cursurile la zi ale unei instituții de învățământ superior aflată la o distanță apreciabilă față de Constanța, în condițiile în care este clar pentru oricine că este imposibil să frecventeze aceste cursuri. Probabil doamna decan a crezut că la Târgu-Mureș se practică și se acceptă (ne)frecventarea cursurilor așa cum se obișnuiește la Facultatea pe care o conduce. Sau probabil a crezut că în acest mod își va fundamenta diploma de licență obținută în 2000.

Deși era departe de a fi integralistă totuși „studenta” Vitcu a insistat să se înscrie la examenul de licență în baza unei înscenări numită Zbor deasupra unui cuib de cuci, în care evoluau cadre didactice, câțiva studenți de la Facultatea pe care o conduce și…nelipsita Catinca Hanțiu, fiica Decanei Vitcu. Numai că visul de a deveni licențiată la Universitatea de Arte s-a spulberat în momentul în care mai multe cadre didactice de la Târgu-Mureş și-au dat seama că situația „absolventei” Vitcu nu e în regulă.

 Înainte de publicarea acestui articol am încercat să luăm legătura cu doamna Vitcu pentru a ne răspunde la câteva întrebări și pentru a obține și punctul său de vedere asupra aspectelor menționate în material. Din păcate doamna Vitcu nu a răspuns la apelurile telefonice repetate sau la mesajele trimise prin SMS. De aceea îi adresăm public aceste întrebări, cu asigurarea că dacă vom primi aceste răspunsuri le vom publica imediat:

1.Unde ați urmat studiile de licență și în ce perioadă?

  1. De ce in CV-ul de pe site-ul Facultății de Arte apare la studii de licență Universitatea Națională de Artă Târgu Mureș și nu Academia de Arte Luceafărul?
  2. De ce conform CV-ului studiile aprofundate la UNATC București s-au întins pe 5 ani? Atâta durează acolo masterul?
  3. De ce v-ați înscris în 2014 la studii de licență la Târgu Mureș? Erați conștientă că aceste studii erau la forma cu frecvență și că vă va fi imposibil să urmați cursurile?
  4. Este adevărat că ați încercat să vă înscrieți în 2017 pentru susținerea examenului de licență cu spectacolul Zbor deasupra unui cuib de cuci, deși nu erați integralistă?
  5. Există și alte documente oficiale în care apar aceleași erori ca și în CV?

Situația „studiilor” doamnei Vitcu era bine cunoscută în mediile academice și artistice din Constanța, și nu numai, lucru care nu a împiedicat-o și nu o împiedică în continuare să posteze cu nonșalanță, pe site-ul oficial al UOC, un CV cu multiple erori (sau chiar falsuri le putem spune). Ne întrebăm însă dacă nu cumva aceleași „erori” apar și în documentele și materialele oficiale depuse în dosarele pentru concursurile de promovare sau cu alte ocazii oficiale? Pentru că în acest caz nu mai putem vorbi de „greșeli” ci de chestiuni care intră în sfera de aplicare a codului penal, precum:  fals în declarații, uz de fals etc…

 

 

SHARE