SĂ MAI ȘI CITIM: ”ULTIMUL AN DIN VIAȚA ELENEI CEAUȘESCU”

În 1989, puterea din România apărea ca un balaur cu două capete. Când îşi ţinea discursurile, Nicolae Ceauşescu întorcea privirile către soţie ca şi cum ar fi căutat aprobarea pe faţa ei. Evita chiar luarea unei decizii fără consultarea prealabila a consoartei, de teamă ca nu cumva să-l critice după.

Cine a citit până acum vreuna din mulţimea de cărţi semnate de istoricul, psihosociologul şi jurnalistul Lavinia Betea va fi constatat interesul ei pentru psihologia politică, istoria recentă, istoria orală şi comunicarea media, dar şi acribia, acurateţea surselor şi ideile extrem de clare. Toate se regăsesc în cartea cea mai recentă, lansată la începutul verii, la Târgul de Carte Bookfest, anunță Mediafax.

Lavinia Betea susţinea tot atunci că Elena Ceauşescu era expresia mediocrităţii. “Am văzut că evoluţia societăţii româneşti pentru care Elena Ceauşescu ar fi un fel de avertisment, în genul aşa nu. Pentru că ea, ca persoană, s-ar încadra în ceea ce, Hannah Arendt spunea, o banalitate a răului. Este o fiinţă, aş spune, obişnuită. Nu a excelat prin carismă, prin darul oratoriei, nu a fost o frumuseţe. Era o mediocritate”. Dar avea o stimă de sine mare: “Pot să spun că nu cred că a fost complexată. Stima de sine se formează prin comparaţie cu ceilalţi, iar aceştia (n.r. activiştii de partid) îi augumentau mereu stima de sine”.

SHARE