„PATRIARHUL ŞTIINŢELOR MATEMATICE DIN ROMÂNIA”

Pe 17 octombrie 1873 se năștea la Drobeta Turnu Severin unul dintre cei mai mari matematicieni ai României și chiar ai lumii, este vorba de GHEORGHE ŢIŢEICA.

La vârsta de şase ani, Gheorghe Ţiţeica a fost înscris la grădiniţa germană din oraş, apoi a urmat şcoala primară în Turnu-Severin, obţinând în fiecare an, premiul I. Începând cu anul şcolar 1885 până în 1892, Gheorghe Ţiţeica a frecventat cursurile Şcolii Centrale din Craiova, unde s-a făcut remarcat prin logica cu care îşi construia raţionamentele la toate disciplinele, dar în special la matematică, obţinând în fiecare an premiul I, precum şi bursa de studii „Eufrosin Poteca”.

După ce a absolvit liceul, Ţiţeica vine în Bucureşti unde obţine prin concurs o bursă şi se înscrie la Facultatea de Ştiinţe, Secţia de matematică, a Universității din București, unde îi are ca profesori pe David Emmanuel, Spiru Haret şi Constantin Gogu. Poate să urmeze astfel matematicile. La universitate are profesori pe Spiru Haret, pe David Emanuel, pe Constantin Gogu. În 1895 Ţiţeica îşi ia licenţa şi este numit profesor la seminarul teologic Nifon unde va sta aproape doi ani.

În 1897 se înscrie la Şcoala Normală Superioară din Paris, unde lucrează pentru elaborarea tezei de doctorat cu titlul „Asupra congruenţelor ciclice şi asupra sistemelor triplu conjugate“, pe care a susţinut-o pe 30 iunie 1899, devenind al cincilea român doctor în matematici al Universităţii din Paris. După susţinerea tezei de doctorat, Ţiţeica revine în ţară unde, în toamna anului 1899, i-se încredinţează cursul de Calcul diferenţial şi integral la Universitatea din Bucureşti, devenind, un an mai târziu, la doar 27 de ani, profesor agregat la catedra de Geometrie analitică şi trigonometrie sferică.

A definit o nouă clasă de suprafeţe şi o nouă clasă de curbe, cunoscute azi sub numele de „curbele Ţiţeica“, „suprafeţele Ţiţeica“. Este considerat fondatorul geometriei diferenţiale și a scris multe cărţi de referinţă în geometrie precum: „Geometrie superioară. Suprafeţe riglate” (1931), „Geometria diferenţială proiectivă a reţelelor” (1924). Împreună cu G. G. Longinescu (1869-1939) a înfiinţat (în 1905) revista „Natura”. Prodigioasa activitate a acestui ilustru matematician cuprinde circa 300 de lucrări matematice sau de popularizare a ştiinţei.

Recunoașterea națională și internațională de care s-a bucurat marele matematician este deosebită. Țițeica devine membru corespondent al Academiei Române din mai 1909 și devine membru titular al Academiei Române la 15 mai 1913. Ajunge în 1929 secretar general al acestui înalt for ştiinţific, după ce în 1928 ocupase funcţia de vicepreşedinte. La congresele internaţionale de matematici – Toronto (Canada) în 1924, Zurich (1928), Oslo (1936) – Ţiţeica a fost ales preşedinte al secţiei de geometrie. El a fost invitat la universităţile din Roma, Bruxelles şi de câteva ori la Paris, să ţină cursuri. Cărţile sale se bucură de o deosebită preţuire şi au avut o mare circulaţie. În tratatele de specialitate, nu numai că sunt înscrise rezultatele date de Ţiţeica, dar autorii considerau o cinste ca anumite capitole să fie redactate în întregime de Ţiţeica.

A fost ales membru corespondent al Societăţii de ştiinţe din Maryland – SUA, din Liège, Belgia. În 1934 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Varşovia. Între 1919 şi 1923 a fost decan al Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. S-a stins din viaţă pe 5 februarie 1939, în Bucureşti.

La peste 50 de ani de la moartea sa, în 1995, rectorul Şcolii Normale Superioare din Paris, Etienne Guyon, îl numea pe Gheorghe Ţiţeica „patriarhul ştiinţelor matematice din România” ceea ce dovedește importanța operei sale până în zilele noastre.

SHARE