„AM VENIT CA SĂ OFER, NU SĂ PRIMESC”

„Pe linie paternă sunt aromân, familia tatălui meu venind din munţii Pindului, în urmă cu peste 200 de ani. Numele mi-a dat şi mie multă bătaie de cap. Aparent, e de origine turcă, djivar însemnând în limba turcă vecinătate. Nu am acceptat această etimologie, câtă vreme numele familiei era anterior ocupării Pindului de către otomani, în veacul al XV-lea, şi am continuat cercetările. Într-un târziu, am avut şi dovada. Nicolae Beldiceanu – un mare turcolog roman, mort la Paris cu ani în urmă – a reuşit să descifreze primele anchete de fisc făcute de turci în Balcani. Faptul că pe liste figurează patronimul Djuvaris, purtat de către o văduvă din Carpinis (tocmai locul unde, două veacuri mai târziu, e pomenit în cântece bătrâneşti aromâne şi greceşti căpitanul de armatoli Nicol Giuvara!), arată cu certitudine că numele nu este împrumutat de la turci. Djuvara – sau Juvara, cum este el grafiat în Moldova – trebuie sa fie autohton sau de influenţă albaneză”.

„Am ajuns la Paris de mai multe ori. Bunicul, care era diplomat de carieră şi francofil convins, şi-a trimis copiii să înveţe la Liceul francez din Berlin, încercând să împace orgoliul regelui Carol I şi admiraţia sa pentru Franta. Aşa se face că bunicul ne-a luat cu el la Nisa, în 1928, apoi la Paris în 1932 (tata murise în război, în 1918). Mi-am terminat studiile liceale la Paris, apoi am urmat facultatea la Sorbona, ca în 1940 să revin în ţară, pentru a-mi satisface stagiul militar şi a pleca pe front. Rănit fiind la Odesa, am fost lăsat la vatră şi, printr-un joc al întâmplării, am intrat în diplomaţie”.

“Eram cetăţean român şi părinţii mă crescuseră în cultul datoriei pentru ţară. De altfel, în acea vreme nici nu-ţi trecea prin minte să emigrezi. Era o chestiune de onoare să nu-ţi renegi patria. Mama, de pildă, vorbea franceza la perfecţie, dar nu părăsise niciodată Romania. Pentru ea nu exista nici un dezacord între simpatiile pro-occidentale şi patriotism.

„Am venit ca să ofer, nu să primesc. Destinul a vrut ca la 70 de ani să fac ceea ce voiam sa împlinesc la 30: să fiu universitar, să conferenţiez, să public cărţi în limba română. Viaţa mea a fost o uriaşă paranteză. Acum e vremea roadelor. În Romania mă simt util. Am multe de spus tinerei generaţii şi, cu studenţii pe care îi am, mă pot considera un profesor fericit. De fapt, ei sunt cei care dau sens muncii mele de o viaţă, aşteptărilor mele”. (“Formula AS”, Nr. 367, 1999)

Toate citatele de mai sus aparţin marelui istoric, diplomar, filosof şi jurnalist – NEAGU DJUVARA, care pe 31 august 2017 a împlinit 101 ani.

.

SHARE