„PE RĂI SĂ-I SFARMI CU TOTUL, SĂ SPRIJINI PE CEI BUNI”…

„PE RĂI SĂ-I SFARMI CU TOTUL, SĂ SPRIJINI PE CEI BUNI,
A PATRIEI JIGNITE AFRONTURI SĂ RĂZBUNI”…

ANTON NAUM, s-a născut la Iaşi în 17 ianuarie 1829, fiind un poet junimist, profesor universitar al universităţii ieşene, membru titular din 1893 al Academiei Române. Moare în 1917, 28 august la Mărăşeşti. Astăzi se împlinesc 100 de ani de la moartea sa, şi am ţinut să îl omagiez prin câteva importante momente din ilustra sa viaţă.

Horaţian eclectic şi discursiv, îmbinînd epicureismul junimist cu o melancolie congenitală, Anton Naum s-a impus mai întâi ca traducător. Cariera didactică universitară din Iaşi o începe în anul 1892 ca suplinitor la Catedra de Istoria literaturilor moderne.

A obţinut titularizarea la Universitatea din Iaşi în 1897, la Catedra de limbă franceză, predând cursuri până în anul 1908, când, la etatea de şaptezeci şi nouă de ani, s-a retras din învăţământ. După aproape şase ani în care a fost situat pe treapta academică a membrilor corespondenţi, în şedinţa planului academic din 11 martie 1893, lui Anton Naum i s-a acordat, fotoliul de academician titular.

Tot ca traducător a reuşit performanţa de a transpune în limba română primul cânt din poemul francez Mireille. Pentru această reuşită literară i s-a acordat înalta distincţie ,,Pana de aur ornată cu briliante’’ în anul 1887, în cadrul Jocurilor Florare de la Forcaquier.

Îi sunt foarte reuşite creaţiile poetice în care natura este descrisă în momentele ei de linişte fortifiantă şi măiestuasă, cu accentuate note bucolice. A încetat din viaţă la 88 de ani, în 28 august 1917, la Mărăşeşti şi a fost înmormântat la Cândeşti, în judeţul Neamţ.
România a avut personalităţi imense despre care români încă nu ştiu!

SHARE