CRED CĂ NIMIC NU E MAI UȘOR DECÂT FIRESCUL!

Întrebare: Dane, m-am bucurat enorm că te văd prin oraş. Ai tărie de caracter, nu glumă! Îţi este greu să te porţi normal după câte ţi s-au întâmplat?

Răspuns: Mulţumesc! Da, am tărie de caracter, am avut mereu! Cred că nimic nu e mai uşor decât firescul! Şi dacă ştii că nu eşti vinovat, nu ai nicio problemă. Sunt un om între oameni! Pentru mine e important ADEVĂRUL, iar ADEVĂRUL ne face liberi, prieten drag!

Întrebare: Credeţi că în viaţa oamenilor apar asemenea răscruci? Încercări pentru a-i face mai puternici?

Răspuns: Nu ştiu! Pot afirma că puterea ţine de altă discuţie… În definitiv, aşa ceva te face mai atent, mai ales la oameni…

Întrebare: Copilul meu îmi povesteşte despre viaţa din Universitatea „Ovidius”. Este în anul II şi regretă că nu a ales Bucurestiul. De ce nu îşi dă nimeni interesul? E păcat de aceşti tineri!

Răspuns: Nu vă pot răspunde la această întrebare. Ar fi nepoliticos şi neprofesionist din partea mea. Dar vă pot împărtăşi temerile şi regretul. În aceste clipe, Universitatea noastră ar fi trebuit să arate altfel. Mi-am propus în 2012 să o aduc în top 5 naţional. Zile şi nopţi îmi ţeseam stategii, făceam planuri şi visam frumos. Ştiam că voi reusi! Dar s-a întâmplat acel ceva, despre ale cărui urmări vorbiţi dumneavoastră acum. Pentru aceşti tineri aş vrea să pot face ceva! Şi voi face pentru că îmi pasă de ei!

Întrebare: Domnule Rector, de câtă lipsă de minte, de inspiraţie are nevoie conducerea UOC să trântească această instituţie simbol? E ceva conspirativ la mijloc? Se fac jocurile cuiva?

Răspuns: Nu îndrăznesc să gândesc în acest mod. Această universitate face parte din sufletul meu, din fiinţa mea, nu aş vrea să asist la dispariţia ei! Nu trebuie să se ajungă acolo! Ca să vă răspund punctual, eu cred ca e vorba de un aliaj constituit din nepricepere şi răzbunare! Îmi pare rău! Nu aceasta e calea! Peste tot pe unde apare răzbunarea se iveşte şi declinul. Nepriceperea se poate corecta de specialişti cu rezultate în domeniu, dar răutatea mă lasă rece…

Întrebare: Nu vă cunosc! Am început să vă citesc blogul dintr-o întâmplare, un prieten îmi tot povestea lucruri de aici şi am devenit curios! Cum v-a venit ideea să vă exprimaţi aşa?

Răspuns: Din prietenie! Da, prietenia este cea mai frumoasă stare! Şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru prietenii adevăraţi! Discuţia cu prietenii apropiaţi m-a determinat să construiesc acest blog! Prietenia sinceră poate aduce la suprafaţă multe lucruri frumoase dar… atenţie – între prieteni două lucruri nu pot fi negociate: Sinceritatea şi Respectul.

SHARE