ÎNTOTDEAUNA L-AM AVUT PE DUMNEZEU APROAPE…

Întrebare: Îmi pare bine, că vă regăsesc, domnule profesor! Ştiţi că v-am apreciat încă din vremea studenţiei. Pentru mine şi pentru colegii mei sunteţi o legendă! Şi nu exagerez! Acum, v-aţi schimbat sau aţi rămas acelaşi profesor adevărat?

Eu: Dragul meu… Viaţa te schimbă. De fapt, nu viaţa… ci întâmplările ei; întâlnirile ei, aventura fiecărei zile. Aşa că, din anumite puncte de vedere, m-am schimbat. A rămas, însă, o parte din mine… neschimbată: dorinţa de a comunica cu studenţii, de a discuta problemele de curs. De a vorbi cu ei, de a merge la o cafea şi a ne spune totul deschis. Dacă aşa se defineşte un profesor „adevărat”, aşa cum zici tu… înseamnă că nu m-am schimbat.

Întrebare: Dane, ştiu că ai trecut printr-o perioadă grea. Cum eşti acum?

Eu: „Perioada grea” o voi purta cu mine pentru totdeauna. Aşa ceva nu are cum să nu te marcheze. Dar am înţeles că îl am pe Dumnezeu alături şi acum sunt bine.

Întrebare: Nu vă cunosc, domnule profesor! Vă citesc şi îmi place cum scrieţi şi ce postaţi. Am văzut că postaţi şi scrieţi despre Dumnezeu. Sunteţi o persoană credincioasă?

Eu: Stimată Doamnă, întotdeauna l-am avut pe Dumnezeu aproape. Dar l-am redescoperit într-o perioadă mai dificilă a vieţii mele şi pot afirma că doar DUMNEZEU m-a ajutat să o depăşesc.

Întrebare: Domnule Rector, de ce nu vă întoarceţi? De ce nu sunteţi revoltat de tot ce vi s-a întâmplat?

Eu: În primul rând vreau să vă mulţumesc pentru că încă îmi spuneţi „domnule rector”! Apoi… drag coleg… revolta o port cu mine, poate, pentru totdeauna. Dar nu vreau să o transmit. „Întâmplările” mele sunt ale mele şi nu vreau să împovărez pe cineva cu ele. Cât priveşte întoarcerea… vom vedea.

Întrebare: Nu vă supără faptul că acum Universitatea „Ovidius” a ajuns la limita supravieţuirii?

Eu: Mă întristează. Mă supără. Din acest motiv şi public pe blog despre ceea ce îmi scriu colegii din Universitate. Dar ştiţi… din câte am auzit (tot de la colegi din UOC) şi iarna trecută a fost întâmpinată tot cu ger în sălile de curs. Şi anul trecut au lipsit hartia de xerox, consumabilele în general, accesul la internet al studenţilor, plata cu ora s-a luat mereu cu întârziere etc. Şi totuşi… Rugină rezistă pentru că „păpuşarii” îl ţin în „viaţă” adică în funcţie pentru a încasa salarii exorbitante în timp ce universitatea se dărâmă la propriu şi la figurat. Dar, la un moment dat, se vor debarasa de el. Faptul că eu public şi iau atitudine trebuie dublat de realitatea din interiorul UOC. Cadrele didactice trebuie să depăşească teama şi să vorbească deschis. Să încerce să facă ceva concret. Şi cred că ştiţi la ce mă refer.

SHARE