PROIECTELE MELE SUNT MULTE …

Întrebare: Prieten drag! Îţi spun aşa pentru că ne cunoaştem de mult timp şi chiar dacă nu ne-am văzut din cauza distanţei, te cunosc. Te cunosc şi ştiu că „marea ta dragoste” este acea universitate de la malul Mării Negre de care îmi este mie atât de dor, fiind plecată de atâţia ani din ţară. Cum de reuşeşti să rămâi departe de ea?

Eu: Mă bucură că mi-ai scris. Mă bucur de conversaţiile noastre şi de faptul că, poate de dor de mare, vei mai ajunge şi prin ţară, să ne vedem. Nu sunt departe de Universitate. Colegii îmi povestesc iar eu încerc să îi ajut. Ştii! După ce am tot scris eu despre frigul din sălile de curs şi cămine din iarna asta, câteva zile a fost căldură în acele clădiri. E ceva, nu crezi?

Întrebare: Domnule Rector, am un copil în universitate şi mă tem că îşi va pierde locul de muncă. Reveniţi! Vă rog!

Eu: Sunt şi eu părinte şi vă înţeleg grijile. Fiecare părinte doreşte să îşi ştie copilul cât mai bine. În acest moment, stimată doamnă, am proiectele mele. Îmi ajut colegii atât cât pot. Timpul, însă, va da răspuns la toate întrebările legate de revenirea mea.

Întrebare: Cum îţi merg proiectele, Dane?

Eu: Proiectele mele sunt multe (pe termen scurt, pe termen mediu şi, de ce nu, pe termen lung), diverse dar am unul de suflet. Aşa că, mă concentrez pe acest proiect de viitor dar care nu mai pare aşa depărtat. Tu ştii despre ce e vorba. Şi… da! Sunt aproape de demararea lui. Foarte aproape. În maxim o lună sau poate două, îl voi demara. Aşa că, Doamne Ajută! Pentru toţi. 

Întrebare:  Tot vorbiţi despre o FĂCĂTURĂ şi aş vrea, dacă se poate, să daţi ceva mai multe detalii când aveţi timp.

Eu: Despre acea FĂCĂTURĂ am început să dau amănunte în diverse materiale de pe blog. Şi vor mai fi şi alte dezvăluiri. Ce să vă spun? A fost o manevră urâtă. Mă aştept să fie urât şi de acum înainte, pe măsură ce mă voi „apropia” de „Ovidius”… Dar eu ştiu un lucru: ADEVĂRUL trebuie să iasă la suprafaţă. Şi nimeni şi nimic nu mă va împiedica să îl spun. Nici măcar comentariile „la comandă” pe care, oricum, nu le citesc. Asta pentru ca cei care se chinuie să posteze la ore târzii sau prea devreme să nu se mai obosească. Şi încă ceva: cei care încă se chinuie să mă denigreze… nu trebuie să uite cu cine se… luptă.

Vă dau un exemplu: înţeleg că două dintre “decăniţele” din “Ovidius” spun că le-aş fi ameninţat la telefon şi că m-au înregistrat. Dacă doamnele au astfel de probe, să le facă publice. Chiar dacă înregistrarea este ilegală. Eu nu am înregistrat pe nimeni. Şi ştiu că nu am făcut rău cuiva. Ce să mai spun de faptul că aş fi ameninţat? Absurdităţi. Dar, subliniez: doamnele să facă publice înregistrările pentru că doar aşa ADEVĂRUL va putea fi dezvăluit. Eu vreau doar ADEVĂRUL.

Întrebare: Domnule profesor, mă uit pe blogul dumneavoastră pentru a-mi îmbogăţi bibliografia de specialitate. Când publicaţi următoarea carte?

Eu: Este posibil să apară destul de repede. Mult succes la facultate!

 

SHARE