VIRGIL TEODORESCU

Poetul care a ilustrat cu elocvenţă suprarealismul românesc, S-a născut în comuna dobrogeană Cobadin, la 15 iunie 1909. După cum autorul însuşi îşi aminteşte, “Dobrogea de atunci semăna cu Isarlâcul lui Ion Barbu, populată cu turci, români, nemţi, armeni, greci, albanezi, iar satele aveau nume care s-au topit mai târziu în poem: Tariverde, Agemler, Taşpunar”. Aici se stabiliseră părinţii săi ca învăţători. Tatăl, Nicolae Teodorescu a fost învăţător în Macin, scria versuri şi publică în diferite reviste literare. Mama, Elena Drăgulescu, coborâtoare din neamul lui Tudor Vladimirescu, era institutoare pentru grădiniţa de copii. Pleacă din Cobadin la vîrsta de 6 ani, când a început primul război mondial.Şcoala primară o face în mai multe localităţi, începând la Bucureşti, unde se stabilise mama sa, după mobilizarea tatălui, continuând la Alexandria, Roşiorii de Vede. Medgidia. Cursurile liceale le urmează la Constanţa, la Liceul cu tradiţie “Mircea cel Bătrân”, având profesori pe Ion Fodor, Gh. Coriolan ş.a., care au contribuit la formarea spirituală a poetului. În plus, Ion Fodor, excelent matematician, geograf şi filozof a fost primul intelectual marxist întâlnit de poet.În anul 1928 se înscrie la Facultatea de litere şi filozofie din Bucureşti, specialitatea filologie modernă. Aici întâlneşte o pleiadă de studenţi, cu care a colaborat : Constanţa Crăciun, Miron Radu Paraschivescu, Miron Constantinescu, Corneliu Mănescu, Gogu Rădulescu, Silvian losifescu. În 1932 întrerupe studiile pentru a-şi satisface serviciul militar. Licenţa o obţine în februarie 1935, după ce fusese câteva luni profesor suplinitor la liceul “Andrei Şaguna” din Braşov.Prima poezie i se publică în “Anuarul liceului ,,Mircea cel Bătrân” din 1926, când scriitorul era în clasa a V-a. Adevăratul său debut literar este însă anul 1929, an în care Tudor Arghezi îi tipăreşte în prima serie a “Biletelor de papagal” un număr destul de mare de poezii semnate cu pseudonimul Virgil Rareş. Se recunoaşte în scrierile de început influenţa lui Baudelaire şi Rimbaud.După dispariţia “Biletelor de papagal” (1930), nu mai publică nimic până în 1932, când în timpul stagiului militar, alături de Taşcu Gheorghiu şi Mircea Pavelescu editează revista de avangardă “Liceu”, socotită printre primele publicaţii suprarealiste autentice din ţară. Poemele publicate sunt considerate – mai târziu chiar de autor – “simple exerciţii juvenile şi fără ecou”. Din 1935 – anul obţinerii licenţei – până în 1939 nu a lucrat nicăieri. În septembrie 1939, după lungi căutări, devine pedagog la liceul “Titu Maiorescu” din capitală.Cu alţi tineri poeţi a constituit un grup suprarealist român, a cărui activitate a fost remarcată de Andre Breton. Scriitorul francez afirmă că după cel de al doilea război mondial centrul modernismului se mută la Bucureşti, capitala noastră cunoscînd într-adevăr în anii 1945-1946 un moment de vârf al suprarealismului,, ilustrat de Geiu Naum, Ştefan Roll, D. Trost, Virgil Teodoresu, Şaşa Pană. În anii care urmează, poetul devine o prezenţă activă în periodicele vremii.După 1944 deţine funcţia de şef al secţiei de poezie la E.S.P.L.A., după care este numit redactor şef al revistei “Luceafărul”, contribuind la descoperirea şi afirmarea tinerelor talente, la îmbogăţirea cu noi valori a liricii noastre româneşti. Din 1968 este vicepreşedinte ai Uniunii Scriitorilor, devenind în 1975 preşedinte. Primele sale volume (“Poem în leopardă”, “Blănurile oceanelor”. “Butelia de Leyda”) sunt tributare suprarealismului. Etapa următoare a liricii lui Virgil Teodorescu e concretizată prin volumele “Scriu negru pe alb”, “Drepturi şi datorii”, “Semicerc”, “Rocadă”, “Repaosul vocalei” ş.a. în care abandonează crezul suprarealist pentru a versifica fapte şi realităţi contemporane. Volumele îl prezintă ca pe un poet cu personalitate distinctă, care a adus în poezie vocaţia şi conştiinţa revoluţionarului, versul cu putere agitatorică, dar şi cu multă plasticitate. Tematica poematică a lui Virgil Teodorescu este foarte diversă: forţa neistovită a omului care învinge spaţiile şi domină dimensiunile universului, rolul poetului în contemporaneitate, a participării lui la viaţa socială, ritmul uluitor al prefacerilor, profunda dragoste pentru ţară, pentru pămîntul natal etc..Scrie sonete, catrene, ode şi poeme ample, reportaje, studii şi articole literare, piese de teatru. A tradus din recunoscuţi scriitori francezi, ruşi, cehi, maghiari, americani. Pentru valoroasa lui activitate primeşte în martie 1974 înaltul titlu de membru corespondent al Academiei Române.

Sursa: Sursa: biblioteca.ct.ro Constanţa Călinescu, Ion Faiter Dimensiunile unor vocaţii Constanţa [Biblioteca Judeteană Constanţa], 1979 p. 177-180

SHARE