PANAIT CERNA

“Mândre-s plaiurile tale, ţară mândră, între toate

 Şi frumos se-ndoaie cerul peste vii şi peste sate.

Şi flăcăii tăi sunt harnici, holdele îţi sunt bogate

 Şi copilele-ţi duioase parcă sunt domniţe toate”.

Panait Cerna: Poporul  La 25 septembrie 1881 se naşte în satul Cerna (judeţul Tulcea) fiul învăţătorului Panait Stancioff, cel care mai târziu va intra în istoria literaturii sub numele de Panait Cerna. Până la terminarea şcolii primare rămâne în comună, crescut de mama sa, Măria, apoi îşi continuă studiile la Liceul “Nicolae Bălcescu” din Brăila. Pasiunea pentru creaţia literară se vădeşte încă din primele clase de liceu. Debutează la 16 ani cu o imitaţie după Lenau, Trecutul publicată în Foaia interesantă, revistă săptămânală care apărea sub îngrijirea lui George Coşbuc. Prima poezie originală poate fi socotită Orientale apărută în revista Carmen în 1899. Numele lui este întâlnit apoi şi în alte reviste şi ziare ale vremii : Floare albastră, Epoca, Revista modernă şi Semănătorul, revistă la care îşi menţine mulţi ani colaborarea. Urmează cursurile Facultăţii de Fizico-Chimice şi Filozofie din Bucureşti, obţinând în 1905 titlul de licenţiat în filozofie “Magna cum laude”. Lipsit de mijloace materiale, Panait Cerna dă lecţii particulare, participă la diferite concursuri pentru ocuparea unui post de funcţionar, acceptă funcţia de profesor suplinitor. Ros de boală şi irosindu-şi puterea de muncă, el nu-şi poate valorifica întreaga măsură a talentului său. Cu o modestă bursă de stat, obţinută prin intervenţia lui Titu Maiorescu, are posibilitatea ca în 1907 să plece în Germania, la Berlin şi Leipzig, pentru continuarea studiilor. În 1910 tipăreşte la Bucureşti singurul său volum de versuri, apărut în timpul vieţii, volum pentru care primeşte în 1912 premiul “Adamachi” acordat de Academia Română. În februarie 1913 îşi susţine la Leipzig teza de doctorat, fiind proclamat în unanimitate doctor “Magna cum laude”. Moare la 26 martie (8 aprilie) la Leipzig. A lăsat o operă restrânsă, în care vibrează aspiraţiile şi năzuinţele spre mai bine ale oamenilor, dragostea pentru cei simpli şi asupriţi, dorinţa lor de libertate. În poezia de dragoste, în poezia socială şi filozofică, răzbate un puternic optimism, o sinceră solidaritate cu poporul, un înalt patriotism. Dintre cele mai semnificative poezii amintim: Zile de durere, Poporul, Floarea Oltului, Către pace, Din depărtare, Ruga pămîntului. Cerna e unul din poeţii care au exprimat drama săteanului român prins în încleştarea muncii şi a revoltei.

 Sursa: Sursa: biblioteca.ct.ro Constanţa Călinescu Reprezentanţi ai Dobrogei în ştiinţa şi cultura Românească Constanţa: [Biblioteca Municipală Constanţa], 1969 p. 37-38

SHARE